Cumpar cravate pionier

Salut!

Cumpar cravate de pionier, in stare cat de cat buna. Am nevoie de 20-30, dar sunt dispus sa cumpar si la bucata. Imi sunt necesare pentru un proiect si nu gasesc nicaieri .

Orice informatie legata de unde as putea sa le procur ar fi si ea apreciata.

Multumesc!
Mr. Stapanu

Viata este cruda decat pentru prosti!

Si citatul asta este din mine )

 Am acasa curentul taiat, pentru ca am uitat sa-mi platesc facturile, Sony VAIO-ul nu duce mai mult de o ora pe autonomie, fara internet, satelit si orice serviciu care ar putea sa-mi garanteze apartenenta la “lumea civilizata” (dupa cum ar spune vreo Andreea Maria, fata de care sentimentul este unul singur si anume “Eject”).. ah, da.. si am mai si racit de la variatia asta brusca ce temperatura.

Cu toate astea o duc bine, nu sunt nervos, fac misto-uri, si nu am nici cea mai mica urma de ciuda/ura pe ceva/cineva. Si nici nu injur viata, o iau asa cum este, termin un sul de hartie igienica pe ora pentru a-mi sufla nasul si continui sa citesc/invat/progresez.

I-am tot auzit pe unii cum ca viata ar fi cruda cu ei, fie cand le-a murit pisica, au lovit masina, i-a lasat gagica/gagicu, au luat teapa de la un prieten bun sau orice nenorocire este invocata. Pe toti indivizii care se lamenteaza vis-a-vis de cruzimea vietii ii gasesc prosti! Da, si tu daca citesti asta si esti vreun “plangacios” al existentei esti un prost, frate!

Nu inteleg de ce dracu sa plang sau sa ma plang? Pierd doar timp, nervi si altceva decat cel mult sa starnesc mila cuiva (tot prost si cel care te priveste cu mila) nu prea vad ca as reusi. Mai bine treci naiba la treaba, actionezi, pui mana pe lopata, telefon sau orice se preteaza la situatie si iesi din starea de cacat. Chiar daca nu totdeauna nu reusesti din prima incercare, sau timpul in care se va concretiza ceva nu va fi unul scurt, macar ai actionat si nu mai esti un “plangacios” ci unul care starneste repesct.

Bafta la inteles ca viata poate sa fie cruda atunci cand incerci sa mananci o bucata de carne macra nefripta!
Mr. Stapanu

Pianul din San Marco

Ce ma incarca? Ce ma satisface si ce-mi da puterea sa continui in a-mi implini dorintele existentei? Am marele noroc de a cunoste cativa oameni geniali, care prin zambetul lor, discutia cu ei, incurajarile lor imi dau putere ca sa fac inconjurul pamantului in 79 de secunde.

Alaturi de putini geniali, pe care am onoarea sa-i cunosc, sunt trairi pe care le simt si acum  atat de puternic si de amanunit de parca as fi acolo … creierul meu a retinut fiecare secunda si fiecare suflare de-a mea din acele clipe. 

Nu imi poate iesi din minte experienta petrecuta in Piata San Marco, din Venetia. Incerc deja sa-mi gasesc cuvintele de o jumatate de ora, pentru a o descire, si ma tem ca nu reusesc sa o fac asa cum o simt si am trait-o. A fost acum doi ani, o zi de iulie ucigator de calda,  doar briza adia dinspre mare si imi lua in vant smocul de par, in piata in care tradatorii erau spanzurati acum cateva sute de ani. Foarte multa lume, multi porumbei si deodata il aud … cred ca senzatia a fost similara cu cea in care ti-ai putea dobandi un creier nou, sau l-ai spala pe cel existen de toata mizeria lumeasca. M-am oprit brusc si parca hipnotizat ma las total in voia acordurilor venite dinspre unul dintre pianele unei teresae din piata. A inceput cu un cantec traditional intalian, o tarantella, iar in cele din urma a ajuns la Strauss. Aruncat fiind pe pavaj, si cu spatele lipit de una dintre coloanele Palatului Dogilor mi-a trecut prin ochi toate momentele foarte bune din viata si oameni care au contribuit ca eu sa ajung stadiul de atunci, a fost o revelatie sa gasesc pe moment niste raspunsuri la intrebari care ma macinau de ceva timp. Totul venea de la sine, viata, a fost pentru prima data cand m-am imaginat de-a lungul existentei, inclusiv la 80 de ani … Au fost doua ore, in care m-am detasat de tot ce se intampla in jurul meu si am dobandit putere pentru inca o viata.

Mi-am jurat ca am sa revin sa retraiesc placerea absoluta … si anul trecut am revenit, acelasi impact, parca mai puternic si cu vibratii interioare mai puternice . In vara asta voi incerca sa captez genialitatea Pianului din San Marco si sa o postez aici, poate te voi indemna astfel sa incerci ceva nou, ce nu gasesti din punctul meu de vedere nicaieri in Europa.  

Uichendeala placuta,
Mr.Stapanu

Cap ou pas cap?

Caldura mare, stau in varful patului si … Citesc pe blogul unei prietene despre o recomandare pe care o facea, era vorba de filmul “Jeux d’enfants”. Cum am incredere foarte mare in gusturile sale, mai ales ca este unul dintre putinele bloguri pe care il mai citesc, imi place trailerul de pe youtube si zic ’gata’… imi sacrific o ora si jumatate sa vad filmul, mai ales azi fiind duminica.

Sincer iti zic ca a fost una dintre cele mai misto experiente cu un film din ultimele luni.  Tradus in engleza “Love me if you dare”, suprinde viata, omul, placearea carnala, prietenia, nebunia cauzata de amor, enigmele tineretii, dragostea si in cele din urma linistea. I-am condus pe Sophie si Julien prin viata de la varsta de  7-8 ani, cand aveau statutul de copii problema pentru cei din jurul lor, insa acest refuz i-a unit intr-o prietenie sincer la inceput si poate usor bizara pentru un privitor putin mai cu dorinte etice pronuntate.  Se iubesc platonic sau nu,  si isi anima viata cu nebunii generate de “cap ou pas cap?“, laitmotivul filmului, intrebare cu raspunsul invariabil “Cap ! Bien sûr ! “. Fie ca era nunta, inmormantare, partida de amor, casatorie religioasa se provoaca reciproc pentru a face cele mai nebune lucruri, care evident distrugeau placerea celorlalti, iar lor le starnea trairi intense. Asemeni a doi frati la inceput, extrm de gelosi unul pe celalalt apoi, dorinta de a fi unul cu celalalt, iar la finalul peliculei ajung sa-si declare iubire ingropati fiind la propriu in ciment turnat cu generozitate dintr-o betoniera, afirmand ca doar asa nu ii mai poate desparti nimeni.

Nu vreau sa fac review-ul filmului, nu sunt critic de cinema si poate nici cinefil inrait, doar iti recomand sa il vezi, sa il traiesti si cu succes te vei simti mai om, si poate vei afirma public ca dragostea te impinge de multe ori la teribilisme si nebunii. Cred ca este filmul care defineste orgasmul vietii si arata oarecum modul in care poti sa-l atingi, cum sa urlii de fericire si in acelasi timp de durere, cum sa iti dedici viata unei idei, dorinte si in final sa o ai doar pe aceea. Haide sa-ti dau un pasaj din film:

01:12:29,000 –> 01:12:32,000
Sophie!
A reinceput jocul
01:12:32,000 –> 01:12:34,000
Fericirea pura.
01:12:34,000 –> 01:12:36,000
Minunat!
01:12:36,000 –> 01:12:38,000
Era mai bun ca orice.
01:12:38,000 –> 01:12:42,000
Mai bun ca orice drog, ca heroina, cocaina, fitz, joint, shutz, sniff, pete, gunja,
01:12:41,920 –> 01:12:44,880
marihuana, cannabis, beue, peyole, buvalle, racine, LSD, extasy,
01:12:45,000 –> 01:12:49,000
Mai bine ca sexul, felatia, 69, masturbarea, Kama Sutra..
01:12:49,000 –> 01:12:53,000
Mai bun ca untul de arahide
01:12:53,000 –> 01:12:56,000
Mai bun ca trilogiile George Lucas, sfarsitul lui “2001″,
01:12:56,000 –> 01:13:00,000
Marylin, Schtroumfeta, Lara Croft,
01:13:00,000 –> 01:13:03,000
Naomi Campbell
01:13:03,120 –> 01:13:06,080
Jimmy Hendrix, Neil Armstrong pe luna
01:13:06,000 –> 01:13:09,000
plimbarea lui Mos Craciun,
01:13:09,000 –> 01:13:12,000
decat Bill Gates,
transele lui Dalai-Lama,
reinvierea lui Lazar
01:13:12,000 –> 01:13:16,000
decat colagenul de pe buzele
Pamelei Anderson
01:13:16,880 –> 01:13:20,880
decat Woodstock, petrecerile rave cele mai orgasmice,
decat apararea lui Sade, Rimbaud, Morrison si Castaneda
01:13:21,000 –> 01:13:23,000
Mai bun decat libertatea
01:13:23,000 –> 01:13:25,000
Mai bun decat viata

Zilnic suntem intrebati daca indraznim ori ba, sau suntem pusi in situatii care ne fac sa ne intrebam aceste lucruri … da, cred ca cei castigati sunt cei care o fac, cei care traiesc si sunt prea fascinati de viitor pentru a se mai uita in urma. Nu imi dau seama acum, la varsta pe care o am si experienta mea de viata, daca numai prin dragoste poti sa ajungi la clipe orgasmice din pricina fericirii absolute, dar cred ca pana la 70 de ani voi afla si simti asta. Altfel la ce bun viata…

 

Cap,
Mr.Stapanu

Lisa ma omoara

Se pare ca Lisa, cea despre care v-am mai povestit in cateva posturi, incepe sa prinda la lume. Rasuna astai de mama focului din Tipsy cu al sau Vem Vet,  cantat intr-o suedeza nativa. Berbec cum sunt si totodata fermecat de muzica ei, ca intotdeauna, nu m-am mai uitat pe strada si deodata ma trezesc ca incerc sa scot din trotuar un pilon de jumate de metru, plantat acolo de baietii de la club.

Se pare ca in seara asta Lisa se serveste cu gheata la picior

Bafta la slalomul de pe trotuarele lui VideaNU!
Mr.Stapanu

Parfumul frigului

Duminica, uichendeala, somn asemeni unui urs aflat in plin sezon de hibernare, trezire la 10, “iaurt usurel”, o prietena imi recomanda niste muzica super buna, metrou gol, intalnit cu o colega, luat o carte, incarcat iPod cu acea muzica super buna.

Dupa tot acest lant de intamplari/evenimente ma trezesc brusc mergand fara voia mea pe Stirbei Voda, cu Lisa Ekdahl care imi asigura un continuu orgasm al urechilor. Cum ajung la intersectia cu Pleveni, un parfum feminin deosebit imi fascineaza toate sinapsele neuronale. Ma opresc, il adulmec, il simt, Lisa cant si parca deodata vad in fata ochilor mei o domnisoara satena atat de provocatoare si frumoasa incat pentru cateva secunde rasuflarea mi s-a oprit. O privem direct in ochi pe cea imbracata intr-un grena, asemeni celui mai fraged trandafir cu roua pe petale intr-o dimineata racoroasa de vara. Fusta ei lunguta dezvelea niste glezne de o inocenta puerila, dar in egala masura lasa sa se intrevada roseata si prospetimea picioarelor unei femei care stie ce isi doreste de la viata. Miscarile ei usoare si lascive parca se intamplau pe o muzica de bar frantuzesc, iar buzele ei,  de un rosu aprins,  parca imi spuneau numai incitate.

Si brusc ma trezesc, draguta domnisoara disparuse, in jur era pustiu, o salvare care fugea de nebuna spre Municipal si frig… apasator de frig. Nu mai am puterea sa gandesc nimic, parca aveam creierul anesteziat de farmecul acestei tinere.