Natia asta romaneasca este impartita in doua categorii, deloc egale in proportii. … dar voi scrie in cateva zile un post despre prostie.
Pana atunci va las doar un exemplu neaos romanesc, doua specimene care imi provoaca sila, ura, rusine si pe care le-as cocosa cu bataia pana cand ar cadea in inconstienta. Apoi le-as trezi si as reincepe seria de stachii.
Mai multe despre faptas aici
SE OFERA RECOMPENSA!
Pentru cine imi spune filmul in care a aparut aceasta replica “necizelata si expusa”.
Difuzat la PRO TV acum vreo 2-3 saptamani. Este un serial.
De ce muncesti unde muncesti? Poate cam profund sa scriu despre asta la ora la care o fac, dar de o perioada tot aud in jurul meu oameni care “pleaca de la job la fix, fara sa accepte sa stea vreun minut in plus”, oameni care se plang de seful cel rau si de colegii cei barfitori … si sigur toate acestea nu sunt din pricina caniculei ucigase.
De ce muncesti unde nu iti place, si unde esti atat de revoltat incat la sfarsitul programului ai spulbera usa numai ca sa fii primul/prima care pleaca de la birou? Sincer cred ca asta este semnul clar pentru a-ti cauta un alt job, la o cu totul alta organizatiei. Desi stau peste program, fara a avea vreo restrictie morala fata de numarul de ore suplimentare, nu recomand neaparat asta. In schimb recomand si sunt sustinatorul politicii de a-ti placea ce lucrezi si de a crede in munca pe care o performezi zilnic, intelegandu-i rolul in progresul lucrurilor.
Cat pe ce sa-i tin morala asta unei ‘dudui’ la vreo 30 de ani, cu machiajul facut in graba, care continua sa adreseze epitete colegilor intr-o dimineata intr-un vagon de metrou plin ochi. Era totusi prea de dimineata si avand in vedere modul ei de a fi riscam sa isc o polemica, cearta si capete in gura la adresa ei. Parca imi doresc altfel inceputul de zi.
Asadar, preferati sa populati site-ul lui Fusu sau al cui mai are vreun portal de e-jobs decat sa refuzati sa credeti in ce face compania voastra. 95% dintre voi o vor cauta pe cea ideala toata viata si nu o vor gasi, vor iesi la pensie injurand sistemele, sefii si politicile companiilor prin care s-au perindat, si asta pentru ca dau dovada de intoleranta 0, VAX adaptabilitate, fara comunicare directa si feedback si niciodata nu il vor aplica pe “moving up”.
Entuziasm, responsabilitate si dorinta de a schimba lucrurile, cam astea sunt tot ce iti trebuie pentru a scapa de orice frustrare in ce priveste cariera. Altfel vei avea toate sansele de a deveni sclav la vreo multinationala.
Bafta la cum reflectezi si la ce alegi!
Mr.Stapanu
De ce naiba fac Foarte Grav? De ce nu stau si eu in coltul meu si sa manac seminte si sa comentez pe la colturi ori bisericute formate ad-hoc. Oricum ii doare in fund pe cei vizati de tot ce scriu eu aici, ghertoii tot gheroti raman si tot imi va puti a rahat atunci cand ies din casa. Tot ce pot sa fac, cred, este sa mai starnesc cate un zambet la cate o abordare ‘caterincoasa’ si poate cel important… sa nu tac si sa vada si altii, care ar vrea sa o faca, faptul ca se poate si nu ii omoara nimeni daca zic ce simt in creier si cat de ca pixu este viata de roman.
Toata intrebarea asta a plecat, atunci cand ma gandeam ce sa tastez in seara asta, si mi-am zis ca ma gandesc in metrou … numai ca acolo am fost intampinat de niste fetze, asemeni unor statui, cuprinse de grija zile de maine ori a berii care trebuie sa o bea in noaptea asta in fata televizorului. Am fost intampinat de aceste specimene si evident mi-a aparut intrebarea… “pentru ei ma lamentez?”.
Ah… si in curand si mai grav pe www.foartegrav.com 
Bafta,
Mr.Stapanu
De vreo doua luni am tot intrebat in stanga si in dreapta cum se vad ceilalti la 70 de ani. 90% dintre raspunsuri mi se par foarte grave, pesimiste, iar acei oameni care mi le-au dat nu au nici cea mai mica pofta de viata. Se vad cu lumanarea la cap, la 2 metrii sub pamant, si orice alta exprimare care sa exprime moarte irevocabila. 75% dintre ei se vad astfel, iar intr-un procent de 15% se vad bolnavi, nebuni si la azilul de batrani. Daca ar fi vorba de adulti, la 40 de ani, in calitate de respondenti la intrebari nu m-as lamenta asa, insa este vorba de tineri, copii si elevi de liceu in Romania.
Categoric Ministerul Educatiei nu a facut vreun studiu pe valorile si pe viziunea celor care le ofera dascalilor de zi cu zi, oricum nici daca ar cunoaste raspunsurile la aceasta intrebare, tot nu le-ar pasa, pentru ca ei sunt impasibili cu tot ce fac in fiecare zi, si orice hotarare pe care o adopa “in folosul reformei sistemului de educatie”. Nu exista niciun modul cu tente de dezoltare personala, ori cum sa “traiesti bine”. (desi este un slogan folosit la nivel inalt, insa fara vreo acoperire in fapte)
Sincer, cred ca doar o natie bolnava mintal, ori hipnotizata de vreun guru yogin s-ar putea vedea clambita int-un viitor indepartat. Unde este speranta, trairea si efectiv scopul in viata, pentru ce mai lupti si traiesti, daca oricum mori? Cred ca la baza este tampita conceptie populara cum ca exista o predestinare divina, si deh.. daca “oricum mor, ce rost are sa ma agit”, oricum ajung sub gazon si ma plang vreo doua bocitoare platite in rate. Este conceptia unui popor care isi sarbatoreste mortii cu mese pompoase si il cara prin tot orasul pana atunci cand il arunca umil in groapa.
Refuz sa ma vad mort la acea varsta, ba chiar mai mult sa fiu un exemplu pentru copii si nepoti, sa imi petrec zilele alaturi de sotia mea(pe care sper sa o gasesc pana atunci 
), sa am o casuta modesta in centrul Bucurestiului, in jurul careia sa gradinaresc in zilele insorite de vara si oricand apare o provocare a vietii sa am pofta necesara pentru a o infunta.
Te provoc la optimism si la incredere, este preliminar pentru a ajunge, nu neaparat la 70 de ani, dar mai ales pentru a ajunge cu bine si implinit saptamana viitoare.
Respecte,
Stapanu
Simt ca ma ia naiba, ma tot uit de vreo 3 saptamani de o gramada de ori pe zi la ceas la si un minut. Fie ca este 10:01, 14:01, 21:01 si alte cateva, privirea imi este atintita involuntar acolo.
Stiu ca este o chestie legata de dragoste, dar la mine si la timpul meu haotic de asta nu poate sa fie vorba… daca vine cineva cu o explicatie buna dau de baut
Bafta,
Alexandru
Este despre cat de prost este el si cat de adorabila si ravisanta este ea, cum este fermecat ori de cate ori o vade, aude si simte. Si nu in ultimul rand comportamentul sau pueril, specific masculin in asemenea situatii.
A cunsocut-o cu mai mult timp in urma, dar feminitatea, caracterul, inteligenta si frumusetea sa l-au facut pe fiul lui Adam sa aiba inima calda si pulsul accelerat. Gratia ei l-a ajutat dupa mult timp sa simta primavara, sa se bucureiarasi de un zambet si sa fie mai om, asa cum nu mai fusese de mai mult luni. Nu stie daca o iubeste, dar stie ca s-a indragostit de tot ce este ea si ar fi cel mai fericit sa o stie in preajma lui si sa-i simta resuflarea. Este zeita sa, este inima lui, o simte ca facand parte din existenta sa.
Si ce pacat … pacat ca nu are curajul sa-i ii spuna toate astea privind-o patrunzator, in ochii sai verzi. Intr-o situatie, amprentata de niste intamplari anterioare, el se poarta ca un pustan de liceu, care desi simte ceva foarte patrunzator si puternic nu are curajul sa o spuna celei dupa al carui sarut tanjeste, asemeni un ratacit in desert dupa o gura de apa.
Totul este despre un El si o Ea si despre sublima, dragoste, foarte grava cateodata, pana atunci cand o gasesti pe cea din urma.
Mr. Stapanu
 | bristena on Zavet |
 | Anonym0110 on Viata este cruda decat pentru… |
 | Andrei on 40 de grade… |
 | ony * on Cap ou pas cap? |
 | foartegrav on Leadership frate! |
