Este ora 8 pm, inca nu am plecat de la birou si de vreo 30 de minute incerc sa raspund la ultimele emailuri pe ziua de astazi. Maine o voi lua de la captat (chiar daca este week-end) si trebuie sa recunosc ca o voi face cu palcere.
Stateam acum vreo doua zile si ma gandeam daca sunt un workaholic sau un maniac pasionat de ce face si care viseaza sa schimbe lumea de mai mutle ori decat viseaza sa fie miliardar in dolaroi. Si da … nu cred ca exista conceptul negativ de om care munceste, iar ideea de workaholic este generat de putori, de cei care toata ziua afirma ca “sunt intr-o intalnire” si de cei care dupa 8 ore sparg usa biroului. Nu iti fac neaparat recomandarea sa ajungi sa dormi la munca ori sa petrecei 14 ore pe zi bagand ca ursu’, dar in acelasi timp iti zic ca nu vad o problema in a performa daca crezi cu adevarat ca merita. Personal sunt unul care poate sa renunt la multe lucruri personale daca compensez cu ceva care imi place si imi excita creierul mai mult decat o partida de sex.
Daca as spune lucrurile de mai sus la vreun interviu cu siguranta m-ar fi angajat ghertoii de pe cealalta parte a mesei, dar sincer ma pis (psih) pe ei, pentru ca nu vreau sa lucrez la vreo astefel de companie, eu muncesc doar pentru mine si pentru idei care ma uimesc intr-o secunda prin ce reprezinta si idei care deopotriva au potential sa schimbe putin in bine ciotul asta de tara.
Bafta!
Mr. Stapanu
