Lisa ma omoara

Se pare ca Lisa, cea despre care v-am mai povestit in cateva posturi, incepe sa prinda la lume. Rasuna astai de mama focului din Tipsy cu al sau Vem Vet,  cantat intr-o suedeza nativa. Berbec cum sunt si totodata fermecat de muzica ei, ca intotdeauna, nu m-am mai uitat pe strada si deodata ma trezesc ca incerc sa scot din trotuar un pilon de jumate de metru, plantat acolo de baietii de la club.

Se pare ca in seara asta Lisa se serveste cu gheata la picior

Bafta la slalomul de pe trotuarele lui VideaNU!
Mr.Stapanu

Care 1 mai? Care mare?

Stau “rastignit”, asemeni unui porc in calduri, nicidecum ca un Dumnezeu pe vreo cruce.  Am aproape 80 de ore de cand nu am dormit, am fost pana in Ardeal, iar apoi m-am intors in Bucuresti, epuizat de viata, de prostie si de Romania.  Ma simt mai bine in apartamentul meu din Militari, decat oriunde in Sibiu si ma simt mai bine oriunde in strainatate decat in Romania. Personal consider ca cea mai buna investitie in acest moment este un bilet de avion dus pana in Bora-Bora.

Pe la urechi imi trec, cu rezonanta de ecou, vorbele colegilor si prietenior mei cum ca pleaca la mare, o vad pe o domnisoara sfioasa, in Cora, cumparandu-si costum de baie manufacturat parca din patratele multicolore, iar la tv in prime-time reportaje din Vama …In toate acest cazri, creierul meu isi proiecteaza imaginea irefutabila, ce consta intr- o adunatura consistenta de indivizi, care cred in puterea gratarului, a berii si pentru care orice altceva in acel moment este echivalent cu o hartie igienica.

Sincer mi se pare de prost gust si de crasa nesimtire ca o natie de putori, spagari, imbarligatori, marlani si barfitori notorii sa petreaca cu asemenea fast o zi internationala a muncii.  Pentru toti frigatorii de mici din Padurea Baneasa ori alt spatiu public, asta nu reprezinta nimic altceva decat o zi a desfranarii culinare si bahice, iar acest lucru nu ii va imbuna nici macar pe 2 mai sa lasa deoparte birocratie si ridicatul din umeri (cu un ranjet de handicapat intelectual si aruncand cu sila urmatoarele vorbe “nu este de datoria mea, sunati la…”). Toata aceasta betie oficiala imi doveste faptul ca romanii inca o data fug de munca ca dracu’ de tamaine si ca oricat am vrea noi sa dam in toata tara cu odorizantul brandat UE tot a rahat balcanic va puti, pentru ca adoram mizeria si lucrurile mici si neinsemnate.

Cine vrea sa vina cu mine in Bora-Bora poate sa-mi dea un semn.

Multa viziune,
Mr.Stapanu

Foarte Grav recomanda si se inclina

Te asteptam pe 4 mai in Parcul Sub Arini din Sibiu la primul festival de arta in strada cu performeri voluntari din Romania. Festivalul Implicarii reuneste 50 de artisti voluntari, care vor picta, fotografia, sculpta, blogui, juca teatru forum si vor prezenta filmele lor virale. Avem curajul sa afirmam ca voluntariatul este cultura, fapt pentru care ii vom sarbatori pe voluntari, implicarea lor si le vom multumi tuturor acelor care ajuta oamenii sa zambeasca. Festivalul Implicarii este un eveniment conceput de LEADERS Romania, cu sprijinul Continental Hotels

Mai multe informatii pe www.implicat.eu

un NU pentru “NU”

Cel mai simplu lucru in viata asta este sa zici nu,  unui om, unei provocari, sau pur si simplu viitorului tau.

Atunci cand vine vorba de altcineva, in cel mai rau caz starnesti niste lacrimi sincere, daca este vorba de un refuz sentimental, ori niste injuraturi daca este unul legat de cariera. Exista totuti situatii in care spunand ‘nu’, omori vise, trairi si aspiratii, omori aparent un univers, insa inconstient tie il intaresti, pentru ca cineva care crede cu adevarat intr-o idee va fi si mai puternic si mai inversunat in urma raspunsului tau negativ. El/Ea va crede mai mult pentru ca tu crezi mai putin sau chiar deloc.

Cu ‘nu’, nu faci faci pe nimeni sa zambeasca, poate doar sa te urasca si sa-ti poarte pica pe buna dreptate. De cele mai multe ori, atunci cand spui asta cuiva, ti-o spui tie, si tu esti cel mai afecat de orice refuz pentru altii. De fapt, un ‘nu’ denota o incapacitate de a te adapta, de a incurajta progresul si de a gasi solutii. De cele mai multe ori o spui pentru ca iti este teama sa-ti complici existenta omeneasca cu ‘repercursiunile’ unui atat de rar auzit ‘da’.

Cred ca .. ‘da’ este cel care ii reprezinta pe invingatori, iar nu pe cei care se lamenteaza si a caror viata este colorata intr-un singur mod.

Bafta la spus ‘da’!
Mr. Stapanu

Farmecul Lisei

Tocmai m-am intors de la Sibiu. Orasul este rupt parca dintr-un cu totul alt timp, m-au izbit ardelenii iubitori de viata ghidata dupa principii riguros stabilite, adormiti inca de la 22:00 si fitzosi din prostie; ei sunt cei care populau strazile aflate intr-un continuu santier. Domn’ primar, Klaus, frate, nu este “Centrul Cultural European” este “Capitala Culturala Europeana”. Ce ai facut tu fratioare cu euroii cei multi, numai centrul trebuie sa arate occdental? In fine, trec peste toatea asta, dar pentru a nu mai face un alt post in care sa-i injur pe sibieni mi-am permis acum un brief.

In schimb, am avut ocazia unei revelatii in orasul “nasit de Carabulea”, in KULTUR Cafe se auzea Lisa. Da,  Lisa Ekdahl , cea despre care va vorbeam acum vreo 2 luni din prisma unui vis cu ochii deschisi ce mi-l provocase.  Deja berea din care sorbeam a mers altfel, acidul sau era deja starnit de amintiri, de trairi de dorinte si sperante. Este a doua oara cand simt intens farmecul Lisei, farmec care imi provoaca o “paralizie” pentru moment a creierului, si canalizarea gandurilor doar in anumite directii.

Respectele mele pentru cei din Kultur Cafe, Sibiu (Piata Mica),  vi-l recomand cu multa caldura. Da … si aprecieri sincere  pentru cea care mi-a recomandat-o pe Lisa.

Vem vet?
Mr. Stapanu

Cravata nu te face lider | prima tranta cu ghertoii

Daca esti ghertori si te urci la volanul unui VW arginitiu, de la corporatie, tot ghertoi ramai … poate doar unul mai patetic si mai injurat de catre cei pe care ii stropesti cu noroi.

Convenisem cu o prietena sa scriu asta pentru un newsletter, dar evident in termeni mai pretentiosi, in care sa nu fac vreo acuzatie pe fata. Am incercat dar nu imi puteau iesi din creier imaginilie cu indivizii cu cefa cat a porcului, imbracati la costum Armani, si care calca apasat pe calcaie pe holurile pacalelilor de multinationale romanesti. Ei au pretentia ca deoarece au o carpa atarnata de grumaz si un Bluetooth infipt in ureche  se pot face urmati de oameni si ii pot inspira cu adevarat pe cei care plimba fara rost hartiile si raspund robotic la telefoane, rostindu-si prenumele in loc de formula de salut.

Cand zic cravata, ma refer la orice accesoriu vestimentar sau electronic, care purtat iti confera impresia ca ai  o aura de superioritate in fata celor multi si prosti. Totul se reduce la formalismele vestimentare si accesoricesti care iti guverneaza existenta si modul de interactiune cu cei de langa tine. Intrebarile aici sunt: cu ce este mai presus un fitzos, plin de ironie si sictir, cu noika navigator in buzunar, fatza de un sapator de santuri la Bragadiru? Oare craata ii inspira mai mult pe angajatii din companie  decat faptul ca sapatorul mananca alaturi de ceilalti muncitori cel mai ieftin parizer cu paine, luat din vitrina plina de praf a magazanilui din care rasuna clasica manea?

Leadership-ul este despre cum esti si nu despre ce birou ai si ce crema de pantofi folosesti. Leadership-ul este despre oameni si comunicarea cu ei, nu manipularea si intimidarea lor cu Mont Blanc-ul asezat la vedere intentionat pe birou.

O voi mai comite curand cu o continuare.

Capete in gura pentru cei care respecta formalismele doar pentru ca “asa se face” si nu pentru ca o simt,
Mr. Stapanu