Arhiva pentru martie, 2007

Respect pentru Elena

martie 27, 2007

Initial ma gandeam sa il intitulez “Oda pentru Elena”, dar mi-am dat seama ca as risca sa-i dau astfel o tenta de misto si nu doream sa mentin iz-ul de glume de autobaza, cu care o tachinez zilnic la birou pe Elena. Maine este ziua ei si mi-am zis ca un post pentru ea, in care sa-i spun cat de draga imi este si ce prietena buna gasesc in ea, chiar ar fi un cadou dragut. Si daca mai adaug la asta “amenintarea” ca o voi scrie pe Foarte Grav, s-ar putea sa o fac si mai fericita (draga mea esti vedeta acum :P )

Am avut placerea sa o  cunosc acum 2 ani si jumatate si da … imi aduca aminte ca mi-a placut mult numele ei, fapt pentru care avea o bila alba la interviu (si daca ai o bila alba la mine la interviu … ) :) . De atunci am vazut-o razanad, am vazut-o plangand, am vazut-o luptand si am vazut-o castigand, si nu doar o singura data. Iar in tot acest timp in care s-a luptat cu proprile temeri si cu unele convingeri din exterior, m-a surpins intr-un mod cat mai placut modestia ei si  taria de caracter, cu accente de “berbecut autentic”. Vad in Elena profesionistul care se poate indentifica cu o structura/organizatie, care poate sa traiasca pentru acea idee si in al carei ADN sa regasesti dupa vreo cateva luni de munca viziunea si misiunea organizatiei.

Dar Elena nu reprezinta doar profesionistul pentru mine. Regasesc in ea o  foarte buna prietena, la care tin mult mult si pe care o respect pentru ce face si pentru valorile pe care le are si le urmeaza. Si imi dau seama de asta dupa ce zambetul ei imi face ziua mai buna, dupa ce discutia cu ea ma ajuta sa-mi sintetizez excelent gandurile si dupa ce imbarbatarea venita din partea ei imi da mai mult curaj.

 Da, este un post pentu Elena, dar are legatura si cu tonul site-ului. Este foarte grav ca suntem inconjurati de persoane geniale, carora nu le spunem cat de importante sunt ele pentru noi, desi simtim asta cu toata fiinta … si de multe ori suntem ingropati de hartii si nu de sentimente bune, curate si sincere.

Sa fii fericita, pentru ca o meriti din plin! :)

Mr. Stapanu

De ce femeia nu se numeste barbat si viceversa?

martie 15, 2007

Profunda intrebare, nu? Daca vei avea completari la cele spuse in continuare loveste-ma cu un comment.

  • Cuvantul “barbat” se sfarseste cu o consoana (n.a. – t). Nu se regaseste nici savoare, nici muzicalitate si nici feminitate intr-o consoana. Atunci cand spun “t” ma gandesc la transpiratie, par pe picoare si il asociez cu ceva neterminat/neslefuit, nicidecum cu urlete pricinuite de ceara smulsa de pe bulane.
  •  Se regaseste in “barbat”, chiar replicat, apelativul preferat al masculilor, “ba”…  ce am face cu expresii gen “ba boule” sau “tare ba”, am fi nevoiti sa le inlocuim cu “tu fata, te dai la barbatu’ meu?”
  • Cele trei vocale din “femeie”, sunt cele mai des folosite onomatopee de catre Eve ;) .. “eee”, bine ca nu s-a gandit cine a inventat cuvantul sa aseze in in locul primei vocale a si pe cea de-a doua sa o inlocuiasca cu u (vedeti voi ce va rezulta). Un barbat nu va putea face niciodata acel lucru, doar daca este pe invers.
  • Asociez mai degraba “femeie” cu Pestera Muierilor, decat as face-o cu substantivul barbat.

 Bafta la maximum,
 Mr. Stapanu

Nu voi renunta pana in momentul in care imi voi invidia viata

martie 14, 2007

Nu voi inceta sa zambesc celor care imi ofera un zambet,  sa le multumesc celor care cred in mine, sa ofer sprijin batranilor cu ochi albastri, sa cred in sentimente adevarate si neapatate de interese,  sa consider ca o floare proaspata si de sezon este cel mai reusit cadou pentru o domnisoara, sa militiez pentru consistena si leadership, sa-i apreciez pe Bill Gates, Gandhi si Ted Turner,  sa citesc cartile lui Ziglar, sa mananc ciocolata Kinder, sa ma plimb singur in diminetile de vara in Cismigiu ascultand muzica la iPod, sa ma abonez la HBO, sa-i dispretuiesc pe prosti si cei care isi dau cu parere intr-un mod absolut nesimtit,  sa cred ca sunt un prost atunci cand ma chinui sa-i spun unei fete  adorabile “sunt indragostit de tine”, sa le spun parintilor mei la sfarsitul fiecarui telefon ca ii iubesc, sa ascult in momente cheie manele de top,  sa nu fiu un “YES man”, sa mi doresc un Volvo off-road negru si cu numarul B 06 AXG,  sa fiu bun cu cei la care tin, sa tin cu adevarat la cei care tin, sa consum cel putin 0.5L de Coca-Cola pe zi, pentru a nu rugini ;)  si sa fiu convins ca viata este cel mai bun lucru care mi s-a intamplat.  

Iar cum niciodata nu voi ajunge sa-mi invidiez existenta, le voi performa pe toate cele de mai sus pana cand voi sfarsi intre patru scanduri si la racoare.

Cu sictir pentru cei care se comporta asemeni mustelor din jurul rahatului,
Mr. Stapanu

pentru Ea …

martie 11, 2007

Este despre cat de prost este el si cat de adorabila si ravisanta  este ea,  cum este fermecat ori de cate ori o vade, aude si simte. Si nu in ultimul rand comportamentul sau pueril, specific masculin in asemenea situatii.

A cunsocut-o cu mai mult timp in urma, dar feminitatea, caracterul, inteligenta si frumusetea sa l-au facut pe fiul lui Adam sa aiba inima calda si pulsul accelerat. Gratia ei l-a ajutat dupa mult timp sa simta primavara, sa se bucureiarasi de un zambet si sa fie mai om, asa cum nu mai fusese de mai mult luni. Nu stie daca o iubeste, dar stie ca s-a indragostit de tot ce este ea si ar fi cel mai fericit sa o stie in preajma lui si sa-i simta resuflarea. Este zeita sa, este inima lui, o simte ca facand parte din existenta sa.

Si ce pacat … pacat ca nu are curajul sa-i ii spuna toate astea privind-o patrunzator, in ochii sai verzi. Intr-o situatie, amprentata de niste intamplari anterioare, el se poarta ca un pustan de liceu, care desi simte ceva foarte patrunzator si puternic nu are curajul sa o spuna celei dupa al carui sarut tanjeste, asemeni un ratacit in desert dupa o gura de apa.

Totul este despre un El si o Ea si despre sublima, dragoste,  foarte grava cateodata, pana atunci cand o gasesti pe cea din urma.

 Mr. Stapanu

Cine ma trezeste de dimineata!?

martie 5, 2007

Nu, nu este ceasul.  Deja alama facuta in Taiwan, primita in urma cu vroe 10 ani, s-a “scurs” de nenumarate ori pe peretii apartamentului meu. In cele din urma a cedat si nu ma mai poate trezi cu frecventa ei unica si isterica. Telefoanele ce ma mai sacaie acum, dar nu au puterea masinariei asiatice  reusind doar sa ma aduca intr-o stare de trecere intre somn si realiate. Cum dusul nu contribuie la trezire, pentru ca doar il simt si nu il aud, iar cafea acasa nu am mai facut de luni de zile… ma indrept somnoros catre lift, cu fularul cel mare in jurul gatului, apas bajbaind pe cifra 0  si tanjesc dupa un dram de cofeina, sau macar dupa un zambet care sa ma trezeasca si din morti.

 Cum nu am nici una nici alta, ma las pe mana soferilor, dar mai ales a soferitelor din Bucuresti.  In fiecare dimineata ei sunt cei care contribuie cu real succes la alungarea lui Mos Ene din creierul meu. Nu pot sa o uit pe respectabila domnisoara, care in dimineata aceasta se infipsese in volanul Matiz-ului pe care il conducea, de parca cineva o lipse in pozitia cu pricina. Masinuta,  care pariez ca era de la vreo firma de distributie, claxona din toate puterile, chiar icepuse sa-i raguseasca claxonul. Ma strecor si eu printre domnisoara cu grimase si un domn foarte frustrat, care o copia asemeni unui cimpanzeu,  cand incep sa ma trezesc si sa-mi apara subit gandul “ah, e dimineata!?”.

Mai merg ce mai merg pe Schitu Magureanu, deja acum eram treaz “cu acte”, din pricina corului de claxoane care o concura cu succes pe Daniela Gyorfi cu al sau “esti soarele meu, esti viata mea”. Toti soferi nesatisfacuti in ultimul timp ori fara de vreun sambure de erectie de dimineata, se comportau de parca ar fi descoperit pentru prima data claxonul, si vai… vai ce imi masau ei creierul.  Nu ma uit mai bine intr-un Renault van, smechereste brandat cu “www.bivolul.ro“ si vad un ursulet. Era individul de vreo doua ori mai mare decat mine si avea o fata de om care ar avea infinpte in fund doua coarne autentice de bivol, se uita, fluiera si se stramba la viata si tot ce era in jur. Zambesc si imi continui drumul spre cafeaua cu 1 leu de la colt, ea este ultima etapa din ritualul meu zilnic de trezire si revenire la viata, chiar daca este ea de roman.

 Sa va treziti bine,
Mr. Stapanu