Initial ma gandeam sa il intitulez “Oda pentru Elena”, dar mi-am dat seama ca as risca sa-i dau astfel o tenta de misto si nu doream sa mentin iz-ul de glume de autobaza, cu care o tachinez zilnic la birou pe Elena. Maine este ziua ei si mi-am zis ca un post pentru ea, in care sa-i spun cat de draga imi este si ce prietena buna gasesc in ea, chiar ar fi un cadou dragut. Si daca mai adaug la asta “amenintarea” ca o voi scrie pe Foarte Grav, s-ar putea sa o fac si mai fericita (draga mea esti vedeta acum
)
Am avut placerea sa o cunosc acum 2 ani si jumatate si da … imi aduca aminte ca mi-a placut mult numele ei, fapt pentru care avea o bila alba la interviu (si daca ai o bila alba la mine la interviu … )
. De atunci am vazut-o razanad, am vazut-o plangand, am vazut-o luptand si am vazut-o castigand, si nu doar o singura data. Iar in tot acest timp in care s-a luptat cu proprile temeri si cu unele convingeri din exterior, m-a surpins intr-un mod cat mai placut modestia ei si taria de caracter, cu accente de “berbecut autentic”. Vad in Elena profesionistul care se poate indentifica cu o structura/organizatie, care poate sa traiasca pentru acea idee si in al carei ADN sa regasesti dupa vreo cateva luni de munca viziunea si misiunea organizatiei.
Dar Elena nu reprezinta doar profesionistul pentru mine. Regasesc in ea o foarte buna prietena, la care tin mult mult si pe care o respect pentru ce face si pentru valorile pe care le are si le urmeaza. Si imi dau seama de asta dupa ce zambetul ei imi face ziua mai buna, dupa ce discutia cu ea ma ajuta sa-mi sintetizez excelent gandurile si dupa ce imbarbatarea venita din partea ei imi da mai mult curaj.
Da, este un post pentu Elena, dar are legatura si cu tonul site-ului. Este foarte grav ca suntem inconjurati de persoane geniale, carora nu le spunem cat de importante sunt ele pentru noi, desi simtim asta cu toata fiinta … si de multe ori suntem ingropati de hartii si nu de sentimente bune, curate si sincere.
Sa fii fericita, pentru ca o meriti din plin!
Mr. Stapanu



