Ma dadeam in seara asta cu metroul, ca deh.. muncesc ca intelectualii pana la ora 23 noaptea. Fie la orele astea rasfoiesc o carte, imi completez agenda pentru ziua urmatoare sau ma las fermecat de vreun cantec adorabil de pe iPod.
Astazi nu am avut nici chef, nici player-ul incarcat si tolanit in scaunul cel rosu am inceput sa ma zgaiesc la cei din fata mea. Mi-au atras atentia 3 indivizi si o tipa, echidistanti asezati de-a lungul intregului vagon. Erau cele patru tipologii majore ale calatorilor, fani de senzatii underground.
Fata in fata cu mine era “italianul”. Tipul pe la 35 de ani, cu ceas de 5 euro cumparat din targul romanilor din Milano, care isi azvarle o mana dupa gatul nevestei, iar cu cealalta se scarpina pe burta plina de chifle arabesti. El este omul care s-ar duce intr-o vacanta de vara in Italia, fara avion, iar la intoarcere ar afirma un singur lucru “a fost misto, mancarea a fost buna … cam scumpa berea si tigarile la aia … am fost cu nevasta-mea si cu ala micu … bate Steaua diseara?”. In seara asta, omul nostru usor grizonat, vorbeste fara vlaga la telefon, se stramba cand pierde semnalul si scoate un urlet de gorila atunci cand casca, fara sa-si acopere botul.
Ingineru’ este tipul de om care se trezeste dimineata la 6, nu uita flanelul cel scamosat, isi ia pe umar geanta lui cea neagra, plasa de 1 leu si pleaca la serviciu. Asteapta cu nerabdare pranzul, cand savureaza felia de paine pe care este aruncat lasciv niste parizer, din cel cu 6 lei kilu’ de la colt. In seara asta, personajul nostru de vreo 55 de ani, nu se mai poate abtine, iar in spatele ochelarilor sai vechi, isi inchide ochii si in statii se aude chiar un sforait usor din directia sa.
Parasita este tipa care sta la vreo 6 scaune de mine. O gagica pe la vreo 22-23 de ani, blonduta si la prima vedere ai fi spus ca are ochii umflati din pricina monitorului, fara reglaj facut, de la firma de baze de date la care banuiesc ca lucra. Nu putea fixa privirea intr-un singur loc, era putin agitata si tot clipea. Imi dau seama la o analiza mai detaliata (adica m-am zgait mai mult ea 
), ca avea lacrimi in ochi si ca domnisoara in cauza plangea. Acum evident apare intrebarea: plagea din pricina “porcului” care o inselase si parasise in “luna dragostei” sau plangea din pricina istericalelor sefului? Cismele ei proaspat facute si faptul ca avea cea mai buna geanta din casa imi intaresc pozitia ca se vazuse cu respectivu’ si au iesit scantei… deci ea este blonda cea parasita.
Filozofu’ este tipul de om usor cret, tinerel, cu ochelari, imbracat din Carrefour si amator de culori pale. In mod curent ei, filozofii, sunt baietii care isi scot o carte cu pagini glabene si incep sa o lectureze, cuprinsi de placerea de a mai nota cate ceva cu creionul pe marginea textului imprimat cu zeci de ani in urma. Cu toata preferinta lui evidenta pentru cultura, in seara asta omul nostru a inceput sa cocheteze cu somnul, insa fara sforait .
Ei sunt “italianul”, ingineru’, parasita si filozofu’, cei 4 cu care am imparit vagonul de metrou acum mai bine de 1 ora. Mi-au fost si iPod si carte in aceasta seara si desi nu-i cunosc si nu am schimbat vreo vorba cu ei m-am simti bine … poate pentru ca erau oameni, fiecare dintre ei exprimandu-si sentimentele si trairile.
Bafta la maximum,
Mr.Stapanu
